MĂI'ESTRU, MĂI'ASTRĂ, măiestri, măiestre, adj. 1. (Despre oameni) Iscusit, abil, ingenios. ♦ Măiestrit (1). 2. (În basme) Înzestrat cu puteri magice; care demonstrează putere magică; (despre lucuri) efectuat prin puteri magice. Pasăre măiastră = pasăre din basme, înzestrată cu însusiri supranaturale. ♦ P.ext. Ca din basme; minunat; fermecat. [Pr.: mă-ies-] - Lat. magister.
Sursă : DEX'98 (23663)  - claudia

MĂI'ESTRU adj. v. artistic, iscusit, măiestrit, mestesugit.
Sursă : Sinonime (192700)  - siveco

măi'estru adj. m., pl. măi'estri; f. sg. măi'astră, pl. măi'estre
Sursă : DOR (260134)  - siveco

MĂI'ESTRU măi'astră (măi'estri, măi'estre) 1) (despre persoane) Care face totul cu usurinţă si cu pricepere; iscusit. 2) (despre lucruri, obiecte) Care este executat cu măiestrie. 3) (în basme) Care este înzestrat cu însusiri supranaturale. [Sil. mă-ies-] /<lat. magister
Sursă : NODEX (342536)  - siveco